Politica românească a încetat, în ultimele decenii, să mai producă scriere susținută. Politicienii dau declarații, comunicate, postări — dar nu scriu. Cititorul, la rândul lui, nu mai are de unde să citească argumente lungi din spațiul politic. Această absență e, după părerea noastră, una dintre cauzele structurale ale superficialității dezbaterii publice.
Caietele Modestiei sunt pretenția PMC că lucrul ăsta poate fi reparat. Frecvența: lunară, când reușim. Lungimea: trei până la cinci mii de cuvinte. Forma: eseuri datate, semnate, pe probleme concrete. Conținutul: ce credem că merită discutat, fără pretenția de a fi exhaustiv.
Inspirația vine din publicațiile interbelice de partid — Dreptatea la PNȚ, Viitorul la PNL — fără pretenția de a le egala. Răbojul va consemna ritmul de apariție; dacă pretenția se va dovedi nesusținută, asta se va vedea pe răboj înaintea oricărei explicații.
— Demonstrat numai pe hârtie, curat dorință pe stea, monșer. —
Ce împrumutăm cu modestie din dacism și din catolicism, fără mistică.
Două straturi culturale nedeclarate ale unui partid românesc de centru-dreapta. Din substratul pre-creștin local: federalismul confederal preroman (cu calificările arheologice cuvenite), lecția cognitivă a câtor multe se inventează când se știe puțin, reziliența unei identități care nu dispare sub centre de putere. Din substratul medieval occidental-creștin (laicizat prin doctrina socială europeană): subsidiaritatea (Pius XI 1931 → Maastricht 1992), personalismul Mounier-Maritain, bonum commune, doctrina socială ca tradiție de echilibru, metoda scolastică. Plus avertismentul Eminescu — Cioran, paralel cu cel al lui Manoilescu, despre momentele când intelectuali români serioși au alunecat în patos național-mistic. Cinci moșteniri concrete pentru programul actual, plus codă cu ce nu împrumutăm — instituția confesională, Burebista cu majusculă, tonul mistic, „punte între Orient și Occident".
Cinci virtuți ale politicii românești interbelice, fără nostalgie.
Doctrina ca apartenență, nu ca document de campanie. Politicienii care scriau cărți, nu doar comunicate (Maniu, Madgearu, Iorga, Manoilescu, Argetoianu). Probitatea ca normă, nu ca eroism. Adversari doctrinari, nu personali. Bază socială declarată franc. Plus avertismentul Manoilescu — cazul în care expertiza interbelică a alunecat în autoritarism tehnocratic, și de ce PMC riscă, dacă nu îl numește, să repete drumul. Cinci moșteniri propuse pentru programul actual, plus o codă cu ce nu împrumutăm — oratoria înflăcărată, personalismul, antisemitismul, frauda electorală, royalismul.
Tema confirmată: „Cetățeanul în era digitală — ce împrumutăm cu modestie de la Pirați, fără naivitate utopică." Paralel structural cu Caietul Nr. II (împrumut conceptual din două straturi culturale, fără mistică). Cinci puncte programatice extrase și filtrate prin spectrul centru-dreapta liberal-conservator: viața privată ca drept civil al erei digitale, datele administrației publicate franc, preferința declarată pentru software liber în administrație (fără rigoare mandatorie), neutralitatea internetului în varianta anti-monopol clasic-liberală, protecția denunțătorilor în varianta moderată. Plus avertismentul Bartoș-Reykjavík: cele două forme de eșec ale partidelor cu pretenție similară — incompetența managerială la guvernare și puritatea doctrinară fără pragmatism. Răbojul va consemna apariția când va fi.
Tema anunțată: „Două surse vestice directe — VVD olandeză și CDU germană. Ce pot ele învăța partidelor românești încă neformate." Paralel structural cu Caietul Nr. II (substraturi adânci) și Nr. III (împrumut digital). Eseul va trata, în formă de fond, cele două partide centru-dreapta cu cea mai durabilă tradiție guvernamentală postbelică — Mark Rutte 2010–2024 (paisprezece ani, recordul olandez), Adenauer-Kohl-Merkel cumulat aproape jumătate din istoria postbelică a Germaniei. Cinci obișnuințe operative de împrumutat: principiul „eigen verantwoordelijkheid" deja ridicat la rang fundamental în Articolul V al Crezului, modelul polderului deja inserat ca Articolul 24 al Programului, sobrietatea „nuchterheid" ca paralelă olandeză a modestiei cognitive caragialiene, declararea bazei sociale franc (paralelă cu virtutea interbelică din Caietul Nr. I), recrutarea profesioniștilor cu carieră anterioară politicii. Plus paralela Thorbecke–Maniu, ca pereche istorică între constituționalismul liberal olandez al sec. XIX și interbelicul țărănist românesc.
Tema anunțată: „Patru surse occidentale în comparație — VVD olandeză, CDU germană, tradiția republicană americană pre-Trump, transparența democrată americană post-Carter." Eseul de sinteză al lecturii comparative a familiei centru-dreapta liberal-conservatoare occidentale. Va trata, în formă de fond, instrumentele operaționale concrete deja împrumutate prin Articolele 23–26 ale Programului — open data (Obama 2009), modelul polderului olandez, clauzele de expirare republicane (Reagan-Gingrich), PAYGO (Bush Sr.-Clinton-Gingrich), versiunea românească a Hatch Act, sunset reviews instituționale. Plus avertismentele despre erodarea recentă a fiecăruia dintre aceste instrumente sub administrațiile actuale (atât stânga cât și dreapta) — lecție utilă pentru România, care nu trebuie să repete drumul. Cu o codă lungă despre ce nu împrumutăm: progresismul cultural identitar, America First, libertarianismul radical anti-stat. Modul de operare al Caietului Nr. V e metoda scolastică — articularea poziției adverse înainte de respingere — anunțată în Caietul Nr. II și aplicată consistent în restul publicațiilor PMC.
Caietele sunt al treilea strat de scris al PMC, după Manifest și Comunicate. Toate sunt accesibile, toate sunt scurte sau lungi după caz, toate sunt datate.